Creșterea copilului nu e o competiție!

robert-collins-crestereacopiluluinueocompetitie

Cred că dacă s-ar face un top al celor mai dăunătoare lucruri pe care le poți face copilului tău, compararea cu alți copii, ar fi cu siguranță în top 3.

După ce l-am născut pe micul P. am devenit o persoană din ce în ce mai retrasă. Dacă scenariul meu inițial era cum o să mă împrietenesc cu toate mămicile din parc și o să ne bucurăm de copiluții noștri, după câteva tentative total nereușite, visul s-a spulberat rapid. Am constatat cu profundă tristetețe că în parc, sau oriunde se întâlnesc 2 mămici (indiferent dacă se cunosc de dinainte sau nu) se ajunge în mod invariabil la aceeași poveste- compararea obsesivă a copiilor, în scopul de a scoate în evidență că puiul tău e mai deștept, independent, abil etc. decât cel al interlocutoarei.

Sunt sigură că ați auzit sau ați fost părtași/e cel puțn o dată la o discuție de genul:

„-Al tău cât are?

-1 an și 1 lună.

-Păi și de ce îl mai ții de mânuță? Nu merge singur?!

-Ba da, dar abia început de câteva zile și încă nu e sigur pe el.

-Oh, dar băiețelul meu a mers de la 11 luni. Când era de o seamă cu al tău deja alergam după el prin tot parcul.”

Și exemplele pot continua la nesfârșit, că doar creșterea unui copil este un lucru extrem de complex. Astfel ajungi să auzi atât de multe păreri, încât nici nu mai știi ce în regulă și ce nu pentru puiul tău. Dacă alăptezi după 6 luni/1 an/2 an- de ce mai alăptezi, că oricum laptele matern e apă chioară; dacă nu o faci- de ce îi refuzi copilului cel mai prețios dar. Dacă îl porți în sistemul de purtare- de ce nu îl plimbi în cărucior; dacă faci cosleeping- de ce nu îl înveți să doarmă singur; dacă megi pe autodiversificare- de ce nu îi dai pasat, dacă îi dai pantofi cu talpă flexibilă- de ce nu îi cumperi unii cu talonet ș.a.m.d.

Ideea e că cealaltă mămică a făcut cu totul altfel și evident ea știe mai bine. Și dacă alegi să nu faci ca ea (chiar dacă ai o grămadă de argumente pentru a-ți susține alegerea) evident ești o mamă rea și iresponsabilă. Sigur, nu o spune nimeni exact cu aceste cuvinte. Dar fix acesta este mesajul transmis- direct sau indirect.

La mine „norocul” a fost că eram cam singura care își purta copilul în Marsupi Plus în loc să îl plimbe cu căruciorul, așa că am fost pusă din start pe lista neagră a nebunelor care își chinuie copilul și fac tot ce citesc pe internet și, deci cu care nu prea ai ce discuta.

Asta nu înseamnă ca am fost scutită în totalitate- nici măcar nu trebuie să ai prieteni cu copii, pentru că și cei fără bebeluși au un frate/ o soră mai mică, un nepoțel, o finuță, copilul altei prietene etc. numai buni de comparat cu al tău.

În primul rând, această nesfârșită comparare mi se pare o totală lipsă de respect pentru copiii în cauză. Totuși, nu vorbim despre pantofi sau despre haine, ci despre ființe umane care, chiar dacă sunt micuțe și poate nu înțeleg exact ce se discută au dreptul la a fi tratați demn, cu blândețe și dragoste, nu analizați pe toate părțile ca la piață.

Apoi, chiar nu pot să înțeleg motivul sau rostul acestei competiții acerbe între părinți. Copilul lui X. are cu 1 kilogram în plus față de al meu deși e mai mic cu o lună…vaaaai! -trebuie urgent să fac ceva să contracarez neapărat. Sincer, în afară de generarea a nenumărate frustrări, eu nu văd scopul acestor discuții în care ne reudcem copilașii la o sumă de abilități și atât.

Nu vreau totuși să generalizez- știu că există și părinți ok- am avut o surpriză plăcută chiar aseară în parc. Din fericire există și oameni care pot discuta fără să ajungă la un concurs în care să  dovedească interlocutorului că al lui e mai cu moț. Cred că cel mai indicat este să ne limităm la generalități de genul: „Ce tricicletă/minge/trotinetă/mașinuță frumoasă aveți- de unde ați luat-o?| Și, eventual dacă unul dintre părinți se plânge că are o anumită problemă cu copilul (nu doarme, nu mănâncă bine etc) celălalt, în loc să înceapă să se laude cât de bine se descurcă puiul său la capitolul la care al tău stă prost, poate oferi un sfat, care la el  a funcționat. Atât, fără judecăți de valoare, compătimiri sau mai rău- certat copilul necunoscut – „De ce nu dormi?”

Pentru că toate aceste frustrări generate din  comparările inutile se vor răsfrânge ulterior asupra copilului  și în loc să fim relaxați și să îi fim alături la fiecare pas, o să începem  să nutrim idei de genul- „Uite X doarme atât- tu de ce nu vrei să dormi?” uitând că fiecare copil este unic și oricând am vrea noi uneori, nu îl putem încadra într-un tipar.

Bucurați-vă de copiii voștri, fiți recunoscători că îi aveți și lăsați-i să vă lumineze viața în fiecare zi! Sunt ai voștri și sunt perfecți așa cum sunt!

Photo by Robert Collins on Unsplash

 

Dacă v-a plăcut articolul, vă invit să dați like paginii de Facebook a Unicornului Albastru, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Reclame

8 gânduri despre “Creșterea copilului nu e o competiție!

    1. Bun venit pe blogul Unicornului albastru 🙂 Va citesc de ceva timp si sunt foarte bucuroasa ca ati gasit timp sa imi vizitati casuta virtuala 😉 Cat despre articol, am impresia ca pe masura ce copilul creste, competitia devine tot mai acerba- de la cate luni a zis „mama”la ce note are la scoala sau la cate optionale merge…

      Apreciază

Lasă un semn că ai trecut pe aici :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.