Metodă rapidă de relaxare pentru mămici

caroline-veronez-112390

Se dă următorul scenariu: O zi solicitantă alături de cel mic (joacă, ieșit pe afară, mâncat, schimbat, somn și de la capăt) plus treburile casnice aferente- gătit, mers la cumpărături, făcut curățenie. Și, când în final vine seara, puiul e foarte agitat pentru a mia oară  din nici nu mai știi ce motiv (pentru că atunci când nu erupe un dinte, e la puseu de creștere, sau are un salt mental, sau a dormit prost în timpul zilei, sau îl deranjează lumina de veghe, sau e prea obosit, sau e răcit, sau …. și lista continuă la nesfârșit).

Ideea e că tu simți că ai ajuns la capătul puterilor, că nu mai ai niciun strop de răbdare și faptul că nici nu îți mai amintești de când nu ai mai avut 10 minute doar pentru tine, te scufundă încet dar sigur într-o stare vecină cu depresia. Îți e greu să mai simți bucuria de a fi mamă și sensul lucrurilor pe care le faci zilnic în general.

Sună cunoscut? Ei bine, zilele trecute, chiar nu mai știam cum să o scot la capăt cu micul P. care nu voia să adoarmă cu niciun chip, iar eu mă enervam tot mai tare cu fiecare secundă care trecea. Așa că l-am rugat (vorba vine rugat, la cât de nervoasă eram) pe D. să stea puțin cu micuțul iar eu am zis că merg să fac un duș. Și acum să vă relatez secretul magic care m-a transformat în doar 10 minute în cu totul alt om!

Am intrat în baie, am dat drumul la apa fierbinte și aproape automat am pus capacul pe scurgere, astfel încât până am terminat dușul, cada era cam jumătate plină cu apă. Am mai stat puțin privind apa care curgea cu presiune maximă, apoi m-am cufundat în apă și am închis ochii. Voiam să mă relaxez, dar gândurile nu îmi dădeau pace. (Oare ce face micul P.? Cât timp o fi trecut de când stau aici? Am pus nu știu ce în frigider? etc. etc.) Așa că mi-am propus să scot din sertarul memoriei o amintire frumoasă și să mă gândesc intens doar la ea. Așa se face că m-am trezit în luna de miere alergând pe o plajă din Grecia.

Pe măsură ce închideam ochii tot mai strâns, am încercat să mă transpun cât mai mult în amintire, evocând detalii cât mai precise- sunetul valurilor și al vântului, râsetul meu zgomotos și respirația sacadată de la alergat, lumina blândă a soarelui leneș de amurg, apa rece a mării, nisipul pe care îl simțeam sub tălpile goale, senzația de libertate și fericire…

Apoi amintirile au început să curgă din ce în ce mai rapid- din luna de miere, de la primele întâlniri, din studenție, de la nuntă și nu în ultimul rând din viața alături de micul P. (primul „Te ubec”, râsul lui cristalin și zgomotos, fața de îngeraș atunci când doarme, primii pași, primul purtat în Marsupi Plus etc.)

M-am trezit, amețită! De fericire! Această infuzie concentrată de amintiri fericite, mi-a adus o stare de euforie, cum nu mai trăisem de mult. Brusc mi-am amintit că viața e frumoasă, că viața MEA e minunată, că merită trăită.

Că sunt un om complex, care a trăit o viață bogată și că nu trebuie să las un moment de frustrare să pună stăpânire pe toate sentimentele mele.

Așadar, atunci când simțiți că nu mai vedeți lumina de la capătul tunelului (și nu numai atunci)  vă recomand călduros o baie de amintiri plăcute! Vă va revigora toate simțurile și vă va da o stare de bine, garantat!

 

 

Dacă v-a plăcut articolul, vă invit să dați like paginii de Facebook a Unicornului Albastru, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s